DIRECŢIA JUDEŢEANĂ COMUNITARĂ DE EVIDENŢĂ A PERSOANELOR BRAŞOV
Acasă - TRANSCRIEREA CERTIFICATELOR - NOTIUNEA DE APOSTILARE

NOŢIUNEA DE APOSTILARE/SUPRALEGALIZARE

 

 

Apostila (sau apostilarea) şi supralegalizarea sunt proceduri impuse de legislaţia unor state pentru recunoaşterea documentelor eliberate în străinătate.

Ambele proceduri reprezintă o confirmare prin ştampila unei anumite autorităţi a autenticităţii ştampilelor şi semnăturilor precedente aplicate pe documentele eliberate într-un stat care urmează a fi utilizate în altă ţară.

Apostila, la rîndul său, este o procedură simplificată de supralegalizare a unor anumite acte, fiind aplicată doar de către statele care sînt părţi la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la Haga la 5 octombrie 1961.

Convenţia mai este cunoscută sub numele de "Convenţia de la Haga din 1961" sau "Convenţia cu privire la Apostilă".

Ştampila specială numită "Apostilă" se aplică pe document doar o sigură dată de către autoritatea statului de origine a acestuia, astfel încît autorităţile statului pe teritoriul căruia urmează a fi utilizat documentul îl vor recunoaşte fără supralegalizare sau alte formalităţi.

Romania a aderat la Conventia de la Haga cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, în anul 2001.

Astfel, potrivit art. 2 din Conventie: fiecare stat contractant scuteste de supralegalizare actele carora li se aplica aceasta conventie si care urmeaza sa fie prezentate pe teritoriul său.

Actele, se pot prezenta pentru aplicarea apostilei, personal sau prin mandatar, avocat (pe baza de procura notariala sau procura intocmita la o Ambasada ori misiune diplomatica romaneasca).
Apostila este în fapt o stampila de forma patrata (cu latura de 9 cm), identica in toate statele membre ale Conventiei de la Haga si care se aplica direct pe actul de legalizat, fie pe o prelungire a acestuia; pentru documentele înfoliate apostila se aplica pe un autocolant alb.

Indiferent de tara în care se aplica, toate aceste stampile au urmatoarea denumire: Apostille - Convention de la Haye du 5 Octobre 1961.

Se pot apostila doar documentele ce vor fi folosite in statele membre ale Conventiei de la Haga.

 

Supralegalizarea reprezintă procedura care se aplică actelor cu elemente de extraneitate, folosite în relaţiile cu statele cu care România nu are tratate sau convenţii de asistenţă juridică în materie sau nu sunt semnatare ale Convenţiei nr. 12/5 octombrie 1961 a CONFERINŢEI DE LA HAGA şi pentru care nu se aplică “Apostila”. Reprezintă o legalizare în plus - o certificare suplimentară a originalităţii, autenticităţii sau legalităţii întocmirii unui anumit document.
Supralegalizarea certifică  faptul că un anumit document a fost autentificat, legalizat, tradus sau emis în forma cerută de către o autoritate sau instituţie competentă să îndeplinească acel document, în ţara de provenienţă a documentului, mergând pe principiul de drept internaţional privat „locus regit actum", enunţat în art. 71 alin. 2 din Legea nr. 105/1992:

Actul se consideră, totuşi, valabil din punct de vedere al formei dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de una din legile următoare:

  • legea locului unde a fost întocmit;
  • legea naţională sau legea domiciliului persoanei care l-a consimţit;
  • legea aplicabilă potrivit dreptului internaţional privat al autorităţii care examinează valabilitatea actului juridic.”


Supralegalizarea se aplică- Actele provenind de la autorităţi sau instituţii din străinătate, din state cu care România nu are tratate sau convenţii de asistenţă juridică în materie, care urmează a fi folosite în Romania şi pentru care nu există scutire de supralegalizare.
Pentru aceste documente trebuie urmate trei etape succesive, în cadrul procedurii de supralegalizare:

  • certificarea propriu-zisă a documentului, care se îndeplineşte, nivel naţional, de către autoritatea competentă, în funcţie de propriile prevederi legislative;
  • supralegalizarea documentului, vizat de autoritatea competentă a statului de provenienţă, de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României, din acel stat sau de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al statului de origine, din România;
  • supralegalizarea finală a documentului de către Ministerul Afacerilor Externe al României.

 

Actele pot fi prezentate pentru supralegalizare, personal sau prin avocat. După supralegalizarea actului oficial românesc de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Externe, actul este supus supralegalizării la misiunea diplomatică sau oficiul consular străin din România.

Documentele ce vor fi folosite în ţările nemembre Haga vor urma procedura normală de supralegalizare, respectiv prin vizare de către Ministerul de Externe, Ministerul Justiţiei, precum şi de consulatul ţării respective din Bucureşti.

Supralegalizarea, în sensul prezentei convenţii, are în vedere  formalitatea prin care agenţii diplomatici sau consulari ai ţării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea.

Vot legal!